miercuri, 22 iunie 2011

Am semnat petiţia "Apăraţi istoria românilor", iniţiată de dr. Emilia Corbu


Semnătura: 632 
Comentariul: 140
2011-06-22 19:31
Răspunsuri oficiale la petiţie:
Preşedintele României
Ministerul Culturii 

Argumentele iniţiatoarei petiţiei, dr. Emilia Corbu, sunt temeinice pentru orice fiinţă raţională şi de bună-credinţă.

În consecinţă, subscriu la evaluările domniei sale - „O istorie peticită cu scopul de a scoate românii din istorie”; „făcătura asta a fost publicată în trei limbi de circulaţie, în ediţie de lux, sub înaltul patronaj al preşedintelui României” – şi susţin această petiţie.

„Făcătura aceasta” nu mă surprinde. Sunt conştient că se lucrează de mult timp, cu metodă, cu tehnici ultraperformante, împotriva românilor şi a valorilor lor. Nu doar împotriva noastră, dar… noi avem mai mulţi neprieteni. „Făcătura” este doar o etapă din procesul de crucificare a românilor şi a românismului.

Să recapitulăm.

1). Am fost expropriaţi. Marea Păcăleală din 1989 a venit cu fetişul privatizării. „Să privatizăm, să privatizăm, fie şi pe un dolar”. Privatizarea a fost mijlocul principal prin care poporul român a fost expropriat. Expropriat de resursele naturale, pe care strămoşii le-au apărat cu sabia, expropriat de produsele muncii a multor generaţii. Din capul locului s-a ştiut că privatizarea însemna exproprierea românilor, căci românul din 1989 nu avea bani să cumpere fabrici, păduri, sute de hectare de pământ ori de pădure, bănci, luciu de apă etc. Fireşte, avuţia naţională n-ar fi suferit cumplita hemoragie dacă n-ar fi fost cozile de topor. Amintiţi-vă cum răcneau la TV.: „Industria românească este maldăr de fiare vechi”, construcţiile din regimul ceauşist erau considerate „faraonice, kitsch”. Legământul cozilor de topor era nu doar să înstrăineze avuţia naţională, ci s-o dea cât mai ieftin, chiar degeaba.

2). Democraţia este o vorbă goală [pentru ei]. Ei vor o „democraţie” fără popor, o democraţie contra poporului. Ţara este condusă în mod discreţionar, prin ordonanţele cutărui şi cutărui robot care execută poruncile antipopulare. Un exemplu cald: vor să hărtănească România, chipurile s-o reorganizeze teritorial, dar se feresc ca Dracul de tămâie de referendum, deşi legea prevede această necesitate.

3). Ne-au furat dreptul de a trăi omeneşte în prezent, ne-au amanetat viitorul generaţiilor următoare, prin înrobirea faţă de cămătarii lumii. Ne mai rămăsese ceva: trecutul, identitatea noastră istorică. Prin făcături pseudo-ştiinţifice vor să ne fure şi identitatea istorică.

Cum spuneam, făcătura faţă de care dr. Emilia Corbu a iniţiat această formă de protest nu mă surprinde. Mă surprinde şi mă întristează faptul că cei mai mulţi dintre autorii comentariilor de aici* sunt „Musafiri”, au ales să nu-şi facă publică identitatea. Şi atunci de ce mai ne plângem că ni se fură identitatea istorică ? Poate că ne merităm soarta. Îmi închipui că un Patapievici consideră acest comportament ca o confirmare a aprecierilor lui defăimătoare referitoare la români.

*referire la cei care au făcut comentarii la petiţia "Apăraţi istoria românilor".

Valeriu Stănescu

http://valeriuss.blogspot.com/

http://valeriuss.blogspot.com/2010/01/h-r-patapievici-politice-bucuresti.html



Post-scriptum:

„Asistăm treptat la o disoluţie a identităţii naţionale şi a sentimentului de patrie. Sunt şi excepţii, dar presiunea noii ideologii este tot mai apăsătoare. Globalismul ideologic-cultural a luat locul marxism-leninismului şi socialismului multilateral dezvoltat.”

Dinu C. Giurescu (coord.), Alexandru Ştefănescu, Ilarion Ţiu, România şi comunismul: o istorie ilustrată, Bucureşti, Editura Corint, 2010, 216 p. ISBN 978-973-135-528-3
(p. 185)
Apud:
http://www.ioanscurtu.ro/content/view/140/1/



Prof. univ. dr. Ioan Scurtu, în articolul  DOI UNIVERSITARI DESPRE ISTORIA RECENTA A ROMANIEI”, din saitul domniei sale, face referiri la:

Titu Georgescu, Tot un fel de istorie, vol II, Rm. Vâlcea, Editura Conphays, 2002, 637p.

Era foarte preocupat de problemele naţionale; îl îngrijorau situaţia din Transilvania, ofensiva revizionismului maghiar, atrocităţile împotriva românilor din judeţele Harghita, Covasna, Mureş; dar şi activitatea Fundaţiei Sörös, care recruta tineri, cu oferte tentante, astfel că aceştia „devin purtătorii nonpatriotismului, nihilismului naţional şi concepţiilor universaliste privind viitorul nostru apropiat, fără de hotare naţionale, cu bizare federalizări, regionalizări, ş.a.”; aceştia consideră marile fapte din istoria românilor ca fiind „minore” (p.567). Constată că un asemenea fenomen se înregistrează şi la Facultatea de Istorie, situaţie care se aeamănă cu cea din anii de după 1948, de această dată nonpatriotismul fiind cultivat „cu un oarecare rafinament” (p. 567).”

 

15 comentarii:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  2. iar domle cu galagia asta nationalista... pana si funar s'a linistit cand s'a prins cum sta treaba cu minciunile astea inventate de burghezie in lupta contra aristocratiei

    RăspundețiȘtergere
  3. @zefira

    „Şi cum o să transmitem adevărata istorie copiilor noştri? Ca în Fahrenheit 451?”

    Chiar să ni se ardă cărţile de istorie şi să fim nevoiţi să le memorăm nu pot crede că este posibil. Se folosesc proceduri mai inteligente: se publică lucrări pseudo-ştiinţifice, se impun programe şcolare care nu cer abordarea unor teme fundamentale ale istoriei noastre, cum sunt etnogeneza românilor, continuitatea noastră, prin strămoşi, în spaţiul carpato-danubiano-pontic.

    Dv. aveţi talent literar. Nu vreau să greşesc, din necunoaştere, dar, din câte am citit în saitul dv., mi se pare că vă irosiţi talentul pe teme minore. Nu ştiu dacă sunteţi româncă, nu ştiu dacă simţiţi româneşte, nu vă pot impune teme. Însă aş fi foarte interesat să citesc o scriere literară a dv. inspirată de condiţia post-decembristă a românilor şi a României.

    Să nu uit: de scotocit prin gunoaie, cum s-a făcut în filme gen „Balanţa”, nu sunt interesat.

    Aş vrea ceva care să-mi creeze emoţie estetică precum versurile:
    „Poet nebun, ce vorbe mari îndrugi,
    Când spui că eşti din neam ce nu se lasă,
    Când am ajuns în ţara noastră slugi
    Şi suntem cerşetori la noi acasă !”
    Probabil că n-am citat corect.

    E dreptul meu, ca cititor, să aleg ce să citesc, e dreptul dv. să scrieţi ce vreţi. Dar mi-aş dori să ne putem întâlni, ca cititor şi scriitoare.

    RăspundețiȘtergere
  4. @bobby

    “ iar domle cu galagia asta nationalista...”

    Dacă discuţiile pe astfel de teme sunt pentru dv. “gălăgie”, atunci raţional ar fi să evitaţi gălăgia, nu să vă băgaţi în mijlocul ei.

    RăspundețiȘtergere
  5. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  6. @zefira

    Exprim aici nişte opinii de cititor fără pretenţii de critic literar profesionist, opinii ele însele discutabile, dar care au cel puţin o calitate (pozitivă): sunt sincere.

    Am citit cele două scrieri pe care mi le-aţi oferit.

    Aveţi, într-adevăr, har literar.

    Sub aspectul substanţei, al conţinutului de idei şi de emoţii estetice, scrierile îmi apar ca inegale.

    „Măriuca” este o compoziţie şcolărească, gândită la rece, pentru a oferi un pretext pentru exerciţiul de stil.

    În „Taicu” am simţit combustia internă creatoare, momentul de „inspiraţie”, trăirea scriitoarei. Deşi sugeraţi că asta este o reacţie feminină („Era bărbat şi un bărbat nu varsă lacrimi, de aia sunt muieri pe lume, să verse ele lacrimile”), nu mă sfiesc să mărturisesc, mi s-au aburit ochii citind.

    În ciuda unor slăbiciuni (mai un tribut plătit ideologiei la modă: „Pe urmă a fost cel mai rău. Fiindcă au venit comuniştii şi au luat absolut tot.” Oare faptul de a fi deposedat de nişte bunuri (în fapt trecute în proprietate comună) este „cel mai rău”, mai rău decât aţi fi trimişi băieţii să moară în războaie puse la cale cu răceală diabolică de mai marii vremurilor respective ?; mai o încălcare a unei reguli gramaticale: „I-a rămas totuşi din toate pământurile [pe] care le-a avut o bucată de grădină”), scrierea „Taicu” este o mică bijuterie literară.

    Eram tare curios să aflu care va fi sfârşitul scrierii. Ei bine, m-a surprins într-un mod foarte plăcut, din punct de vedere estetic şi etic. Îl citez aici:
    „Abia respira bătrânul. A scos de la chimir cheia, i-a întins-o bunicii mele că nici ea nu ştia ce ţine moşul în scrin, şi i-a cerut să împartă săcuţii pe loc, în faţa lui, la toţi copii. Nu vroia să moară până nu era sigur că şi ultimul nepot tot are ceva de la el.
    După câteva zile s-a înzdrăvenit moşul, probabil fusese vreo răceală şi cum iar nu avea stare s-a apucat din nou de grădină. Nu ştia decât să muncească. Când după vreun an i-a fost rău din nou, nu a mai trebuit bunica să alerge prin tot satul, a fost destul să spună la un nepot şi în două ceasuri era curtea plină.
    Averile se fac, apoi se pierd şi apoi se fac iar şi tot aşa. Dar nici o avere din lume nu ar avea valoarea sclipirii din ochii bunicii mele atunci când ne povestea de Taicu’.copii şi nepoţii.”

    (Corectaţi cele două mici greşeli de scriere din final).

    Cu siguranţă, cea mai bună „investiţie” este în sufletul oamenilor, investiţia de iubire.

    Eu sper că veţi descoperi în dv. acea motivaţie interioară necesară pentru a investi, cu harul literar pe care-l aveţi, în iubirea de Ţară. Maica Ţară are nevoie acum de ajutor. Sunt atât de mulţi oameni competenţi în domeniile lor de activitate care au evidenţiat primejdia în care se află Ţara – precum scriitorii Octavian Paler şi Adrian Păunescu, istoricii Dinu C. Giurescu şi Emilia Corbu, economistul Ilie Şerbănescu ş.a. – încât să mai credem că este doar o „galagie nationalista” ! Ţara are nevoie de toţi fiii ei care o mai iubesc încă, de oamenii de ştiinţă (inclusiv istorici), de artişti (inclusiv artişti ai cuvântului), de politicieni patrioţi.

    RăspundețiȘtergere
  7. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  8. În linii mari sunt în acord cu dv.
    Un plus de simpatie pentru că aveţi în vene şi sânge sârbesc. Am simpatie pentru poporul sârb, pentru curajul şi verticalitatea lui, am un soi de respect pentru unguri, pentru solidaritatea şi demnitatea lor, dar mă simt bine făcând parte din poporul care l-a oferit culturii universale pe Eminescu.

    RăspundețiȘtergere
  9. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  10. "prea puţini dintre noi avem sânge pur românesc 100%."
    Nu cred că există astfel de oameni.

    V-am sugerat, în pagina dv. web, că nu poate fi vorba de obligaţia de a scrie, dv. la mine, ori eu la dv. Fiecare dintre noi este liber să scrie când vrea.

    RăspundețiȘtergere
  11. pai nu m'as baga, da cand vad ce produce... mi se pare umilitor cand vad studenti/masteranzi/doctoranzi sclipitori la istorie care muncesc pe site-uri arheologice in tara si care au de ales intre a nu publica descoperirea si a'si incalca integritatea stiintifica, doar pentru ca respectivu sit nu contine nici urma de "straromani", ci doar de populatii denumite de propaganda oficiala "migratoare". Astfel se ajunge la situatii ilare in care oamenii astia pun in introducere niste lozinci nationaliste pentru a-si putea publica partial cercetarile (care de multe ori se rezuma la descrierea fizica, atribuirea lor pe buna dreptate unor populatii ne-"romane" facand automat articolul nepublicabil). Si asta e cazul fericit, pentru ca multi dintre ei renunta cu totul la cercetare in loc sa publice neadevaruri.

    RăspundețiȘtergere
  12. Da, am preluat şi eu apelul. Citisem anterior de această carte aruncată de trădători pe piaţă, culmea!, pe bani publici, pe blogul d-lui TLC - Mihail Andrei.

    RăspundețiȘtergere
  13. Mi se pare normal ca un naţionalist autodeclarat să preia
    apelul "Apăraţi istoria românilor".

    RăspundețiȘtergere
  14. Eu i-am spus atunci lui TLC, acum vreo două săptămâni, cred, că o facţiune politică ar trebui să dea în judecată editura, pentru minciună şi propagandă antiromânească, pentru ca acea carte să fie scoasă de piaţă, iar autorii, sub o formă sau alta, să primească un vot de blam. I-am mai spus că pentru o astfel de acţiune juridică aş contribui şi eu băneşte. Mai cred şi că există suportul legislativ pentru o astfel de acţiune.

    Poate lui Patapievici ar trebuie să i se retragă cetăţenia română, ca să fie un exemplu, un început pentru alogeni.

    RăspundețiȘtergere
  15. @ bobby

    „pai nu m'as baga, da cand vad ce produce... mi se pare umilitor cand vad studenti/masteranzi/doctoranzi sclipitori la istorie care muncesc pe site-uri arheologice in tara si care au de ales intre a nu publica descoperirea si a'si incalca integritatea stiintifica, doar pentru ca respectivu sit nu contine nici urma de "straromani", ci doar de populatii denumite de propaganda oficiala "migratoare".

    Este posibil ca în anumite locuri sau în anumite straturi situaţia să fie precum ziceţi, cu o antipatie faţă de români evidentă, convingătoare.

    Există însă sumedenie de dovezi arheologice, lingvistice, paleocreştine, logice etc. care atestă formarea poporului român în spaţiul carpato-danubiano-pontic; asta, fie că place, fie că nu place neprietenilor acestui popor.

    Aşadar petiţia iniţiată de dr. Emilia Corbu are o justificare: protestează împotriva unei făcături cu pretenţie de lucrare ştiinţifică.

    RăspundețiȘtergere