15 ianuarie - ziua de naştere a lui Mihai Eminescu

(n. 15 ianuarie 1850, Botoșani sau Ipotești - d. 15 iunie 1889, București)

(Citatele sunt din cartea Eminescu interzis - gândirea politică, a lui Radu Mihai Crişan)

Cine este Mihai Eminescu?

„Dispreţul  pentru  uzurparea  conducerii  de puţinii care nu s-au ridicat măcar prin  inteligenţa, cultura şi munca lor”. (...)

 „Evlavia pentru timpurile de cinste, bărbăţie şi măsură”. (...)

 „Afirmarea unităţii româneşti  eterne, groaza de cotropirea străină, care ucide o conştiinţă, împiedică  o  desfăşurare,  sfarmă  un  viitor, lasă fără îngrijire un trecut, pentru a da în loc jaf    şi corupţie,    oricare   ar    fi    numele cotropitorului,  al celui dintâi dintre neamurile de cultură ori a celei din urmă plebi asiatice”.

  Nicolae Iorga

Trei extrase din cuvântarea ţinută la 16 octombrie  1911, 

cu   prilejul  dezvelirii  statuii lui Mihai Eminescu în Galaţi

Cugetări politice ale lui Mihai Eminescu

„Românii nu sunt nicăieri colonişti, venitúri, oamenii nimănui; ci, pretutindenea unde locuiesc, sunt autohtoni, populaţie mai veche decât toţi conlocuitorii lor”.

„Un popor, oricare ar fi el, are dreptul a-şi legiui trebuinţele  şi tranzacţiunile ce rezultă neapărat din acele trebuinţe, reciprocitatea relaţiunilor sale: într-un cuvânt: legile unui popor, drepturile sale, nu pot purcede decât din el însuşi; condiţiunea de viaţă a unei legi, garanţia stabilităţii sale e ca ea să fie un rezultat, o expresiune fidelă a trebuinţelor acelui popor; legislaţiunea trebui pusă în aplicarea celei mai înaintate idei de drept, pusă în raport cu trebuinţele poporului, astfel încât explicarea ori aplicarea drepturilor prin lege să nu contrazică spiritul acestora.”

„Înmulţirea claselor consumatoare  şi scăderea claselor productive, iată răul organic, în contra căruia o organizare bună trebuie să găsească remedii.”

„Industria trebuie să fie a naţiunii aceleia şi păzită de concurenţă iar purtătorul ei, comerţul, s-o schimbe pe aur, dar aurul, punga ce hrăneşte pe industriaş şi îmbracă pe agricultor, trebuie, de asemenea, să fie în mâinile aceleiaşi naţiuni.”

„Ştiinţele,  afară de ceea ce e domeniu public, trebui să prezinte lucruri proprii naţiunii, prin care ea să fi contribuit la luminarea  şi înaintarea omenirii; artele  şi literatura frumoasă trebui să fie oglinzi de aur ale realităţii în care se mişcă poporul, o coardă nouă, originală, potrivită pentru binele cel mare al lumii”.

„Peste noapte  şi prin surprindere”, „am admis legiuiri străine”, „legi străine în toată puterea cuvântului, care substituie, pretutindenea  şi pururea, în locul noţiunilor naţie,  ţară, român, noţiunea  om, cetăţean al universului, fie din Berber, Nigritania, China sau (…) Galiţia?”… „Ei, bine, nu le-am admis pentru român, cu interesele căruia nu se potriveau, ci pentru elemente economice cu care se potriveau şi care ştiu a se folosi de dânsele. Am creat o atmosferă publică pentru plante exotice, de care planta autohtonă moare”.

Vom „avea de-acum înainte dominaţia banului internaţional, o domnie străină, impusă de străini;  libertatea de muncă  şi tranzacţiuni; teoria de luptă pe picior  în  aparenţă egal,  în realitate inegal. Şi, în această luptă, nu învinge cine-i tare, nobil, sau eroic; învinge cel pentru care orice mijloc de câştig e bun, cel fără scrupul faţă de concetăţenii săi, cel pentru care orice apărare a muncii e o piedică pe care va tinde a o răsturna, pe cale legiuită sau pe cale piezişă”

„capitalul, care ar trebui să fie  şi să rămână ceea ce este prin natura lui, adică un rezultat al muncii  şi, totodată, un instrument al ei, e, adesea, ca posesiune individuală, rezultatul unor uneltiri vinovate, a exploatării publicului prin întreprinderi hazardate  şi fără trăinicie, a jocului de bursă, a minciunii. Elemente economice nesănătoase, uzurari şi jucători la bursă, cavaleri de industrie şi întreprinzători şarlatani, se urcă, cu repejune, în clasele superioare ale societăţii omeneşti, în locurile care, înainte, erau rezervate naşterii ilustre, averii seculare, inteligenţei celei mai dezvoltate, caracterului celui mai drept şi mai statornic”.

„Peste tot credinţele vechi mor, un materialism brutal le ia locul, cultura secolului, mână-n mână cu sărăcia claselor lucrătoare, ameninţă toată clădirea măreaţă a civilizaţiei creştine. Shakespeare cedează bufoneriilor  şi dramelor de incest  şi adulteriu, cancanul alungă pe Beethoven, ideile mari asfinţesc, zeii mor”.

„Mita e-n stare să pătrunză orişiunde în  ţara aceasta, pentru mită capetele cele mai de sus ale administraţiei vând sângele şi averea unei generaţii”.

„Oameni care au comis crime grave rămân somităţi, se plimbă pe strade, ocupă funcţiuni înalte, în loc de a-şi petrece viaţa la puşcărie”… „Trădătorii devin oameni mari  şi respectaţi, bârfitorii de cafenele – literatori, ignoranţii şi proştii – administratori ai statului român”.

„Favoarea  şi interesul electoral singure prezidează la alegerea amploaiaţilor statului, cu toate că cine nu ştie că, integritatea, capacitatea, experienţa,  şi probitatea factorilor însărcinaţi de-a aplica legile  şi regulamentele sunt condiţiuni esenţiale ale mersului regulat al unei bune administraţii, a garanţiei drepturilor şi apărării intereselor fiecăruia,  şi, prin urmare, a bunului trai  şi liniştei publice? Dar, sub regimul actual, interesul personal, convenienţele de coterie, primează faţă de interesul general şi binele public.”

„Necesitatea de-a conserva o majoritate compactă şi devotată în Adunări trece peste orice alte consideraţii. Pentru a dobândi glasurile deputăţiilor trebuie exigenţele lor satisfăcute, se încredinţează funcţiunile delicate de prefecţi  şi subprefecţi creaturilor deputaţilor, care, sub numele lor administrează districtele după plac şi dispun, fără nici o responsabilitate, de interesele, de averea  şi de onoarea cetăţenilor”.

„Funcţiunile publice sunt, adesea, în mâinile unor oameni stricaţi, loviţi de sentinţe judecătoreşti”.

„Justiţia, subordonată politicii, a devenit o ficţiune şi nu mai există nici o garanţie pentru cele mai preţioase interese ale societăţii”.

„partidele, la noi, nu sunt partide de principii, ci de interese personale” (…) „păstrând numai coaja legilor şi goala aparenţă, calcă făgăduielile făcute naţiei în ajunul alegerilor, fac tocmai contrariul de ceea ce au promis mandanţilor lor  şi trec, totuşi, drept reprezentanţi ai voinţei legale şi sincere a ţării” … „organizarea nu înseamnă decât disciplina oarbă a unei societăţi de esploataţie sub comunii  şefi de bandă. Cauza acestei organizări stricte e interesul bănesc, nu comunitatea de idei, organizare egală cu aceea a partidei ilustre Mafia şi Camorra, care miroase de departe a puşcărie”.

„La noi mizeria e produsă, în mod artificial, prin introducerea unei organizaţii  şi a unor legi străine, nepotrivite cu stadiul de dezvoltare economică a ţării, organizaţie care costă prea scump şi nu produce nimic”.

„Meşteşugul absolutismului demagogic constă în regula(…) de a păstra aparenţele, dar de-a călca cuprinsul, de-a păzi litera, dar de-a ocoli spiritul Constituţiei”.

„A fi bun român nu e un merit, nu e o calitate ori un monopol special, ci o datorie pentru orice cetăţean al acestui stat, ba chiar pentru orice locuitor al acestui pământ, care este moştenirea, în exclusivitate şi istorică, a neamului românesc. Acesta este un lucru care se înţelege de la sine”.

Răspunsul lui Eminescu la acuzaţia că este reacţionar

„Dacă tendenţele şi ideile noastre se pot numi reacţionare, epitet cu care ne gratifică adversarii noştri, această reacţiune noi n-o admitem decât în înţelesul ce i-l dă fisiologia, reacţiunea unui corp capabil de a redeveni sănătos contra influenţelor stricăcioase ale elementelor străine introduse înlăuntrul său.”