Actualitatea unui mesaj liberal din anul 1905

Căutam în sfera internetului discursul lui Crin Antonescu în care ne îndemna să avem curajul de a fi naţionalişti şi am descoperit, cu plăcere, blogul domnului Cătălin Cornea. Aici am citit un articol al lui Vintilă Brătianu, din 1905, şi am fost uimit cât de actual este mesajul articolului.

I-am scris domnului Cătălin Cornea:

Valerius Said,
Permiteţi-mi, vă rog, să public aceste materiale (atât de utile în această perioadă de rătăcire naţională !) în blogul meu. Cred că, indiferent de deosebirile ideologice, avem, toţi, datoria de a acţiona pentru salvarea patriei, măcar a ceea ce a mai rămas din ea.
Mulţumesc.
Valeriu Stănescu

Catalin Cornea Said,

Ma bucur ca le considerați utile pentru a le retransmite pe blogul dvs.

O zi buna!

Valerius Said,

Vă mulţumesc. 

Redau, în continuare, articolul respectiv, după blogul menţionat.

Prin noi înşine!

(articolul este semnat de Vintilă Brătianu şi a apărut în Voinţa Naţională, 3/16 mai 1905)

”De câte ori vorbim de cei din urmă cincizeci de ani, conservatorii se revoltă când arătăm că mai toate faptele mari săvârşite au fost puse înainte, dacă nu întotdeauna se executau, de partidul naţional de altă dată, de cel naţional-liberal de azi.

 Această credinţă eşită din fapte, nu este a noastră numai, ci a masei celei mari a opiniei publice.

Taina acestei încrederi este o cunoaştere mai adâncă a nevoilor poporului român şi convingerea nestrămutată că prin noi înşine putem să ne desvoltăm pe toate căile; pe când neîncrederea în protivnicii noştri a fost sporită prin faptele lor.

Ceea ce s-a petrecut de la începutul redeşteptării noastre naţionale pe toate căile, se repetă, din nenorocire, azi din nou, cu mai puţină justificare, sub un guvern care poartă, orice s-ar zice şi el firma conservatoare.

Zicem, cu mai puţină justificare, căci neştiinţa boierilor vechi, necunoaşterea ţărei, nenorocirile trecutului puteau până la un punct oarecare întuneca judecata şi face pe unii Români chiar să caute totdeauna sprijin peste hotare, iar nu în puterilor noastre proprii.

A doua zi de retragerea lui Ştirbei-Vodă şi a armatelor străine din ţară, atunci când aproape un popor întreg era robit prin clacă, când comerţ românesc nu exista, când totul era sfera de acţiune a străinului, putea fi iertat ca nu toţi să vază aşa limpede ca generaţia de la 1848, putinţa redeşteptărei României prin ea însăşi.

Dar de atunci a venit Unirea, ’66, războiul, răscumpărarea şi exploatarea prin noi a căilor ferate, înfiinţarea Băncii Naţionale, a Creditelor financiare şi în urmă a Băncilor populare; într-un cuvânt în toate privinţele, sunt probe că putem să facem un loc de căpetenie Românilor în România.

De aceea zicem: cu cât se scurg, cu atâta este mai puţin justificat ceea ce un guvern conservator încearcă să facă azi din nou, să ne dea înapoi în redeşteptarea economică naţională.

Suflă iarăşi nenorocitul spirit vechiu, pe care îl vedem în forma tuturor concesiilor ce guvernul de azi aduce iar în discuţii; precum el a apărut şi în oneroasa conversiune care ne aduce surprinderi pe fiecare zi ce trece şi care arată slăbirea noastră faţă de poftele străinilor. Atunci când în România se exploatează şi se construiesc de 25 de ani, căi ferate, când vapoare cu personal român şi sub pavilionul naţional duc mărfurile noastre peste hotare, când instituţii de credit au rezistat crizelor celor mai acute şi au ajutat pe comercianţi, agricultori, industriaşi şi proprietari de case, când exploatatori şi specialişti români de petrol au arătat destoinicia lor, atunci când, în sfârşit, Statul şi-a stabilit printr-o luptă de 30 de ani creditul său, şi a făcut împrumuturi ca orice Stat occidental, atunci, zicem, nu este permis să nu dai elementului naţional un loc de căpetenie şi a ruga pe concesionarii străini să construiască şi exploateze căi ferate, garantându-le venituri, a ceda terenurile petrolifere ale Statului pentru ca alţii să tragă folosul cel mai mare; nu este în sfârşit, îngăduit să iei ultimul expedient al Statelor în faliment: loteriile, pentru a face ceea ce cere o nevoe a ţării.

Nu. – Avem credit bine stabilit, avem probe că putem găsi între Români, personalul special pentru orice ramură de activitate, avem în sfârşit conştiinţa nevoilor noastre mai bine ca oricine alţii.

Suntem o ţară de treizeci de ani eşită de sub regimul capitulaţiilor în sensul larg al cuvântului; de aceea, avem dreptul de a impune azi ceea ce cereau cu tărie alţii acum cincizeci de ani pentru o ţară desunită, ocupată de armate străine, sărăcită şi incultă; să mergem înainte prin noi înşine, şi să nu dăm elementului străin decât strictul necesar.

Suntem convinşi că ceea ce face guvernul actual cu concesiunea căilor ferate, cu concedarea terenurilor petrolifere ale Statului şi a unei loterii, iar într-altă ordine de idei cu Conteciosul administrativ prin călcarea vădită a Constituţiei ce ne-am dat, nu mai corespunde nu cu nevoile noastre, dar nici cu simţămintele mulţimei Românilor, cari au altceva în vedere decât un câştig de samsar.

Şi oricare ar fi soarta pe care Corpurile legiuitoare, ce nu-şi dau seama de greşeala pe care o leagă din nou de numele conservator, o vor da acestor proecte, suntem convinşi că acei ce protestează în contra acestei întoarceri a noastră la sistemul ruşinos şi dezastruos al trecutului, au cu dânşii simţământul aproape unanim al opiniei publice, care, s-ar zice, vrea ca Ţara Românească să propăşească prin propriile ei puteri şi astfel, ca elementele ei să participe într-o măsură lărgită şi în toate ramurile de activitate ce se deschid.” (Sublinierea-VS)

Foarte interesant este şi comentariul domnului Cătălin Cornea:

„Scriu această postare pentru că a apărut recent în discursul lui Crin Antonescu [este vorba de discursul din cadrul mitingului USL din 7 aprilie 2012 -nota mea, VS] o temă de care societatea din ultimii 20 de ani s-a ferit și a abandonat-o în mâinile oamenilor de extremă: naționalismul.

Absența unei discuții corecte și echilibrate asupra naționalismului, naționalism pe care noi ca nație l-am abandonat din grija de a nu fi confundați cu politica delirantă a lui Ceaușescu sau din grija uneori ridicolă de a nu supăra pe nu știu cine (din țară sau afară), a născut generații de dezrădăcinați, generații de tineri care nu simt că fac parte dintr-o națiune și își înjură în permanență țara. E adevărat că am fost ajutați se avem această abordare nefirească și din interior și din afară… dar în esență noi suntem responsabili pentru ce am ajuns.

Unde este naționalismului romantic din secolul al XIX-lea? Unde este naționalismului caracterizat prin grija pentru reconstrucția valorilor trecutului, importanța acordată originii latine și istoriei naționale, promovarea tradițiilor, obiceiurilor și datinilor naționale?

 Dacă l-am fi avut, probabil că o parte din patrimoniul architectural al Bucureștiului și țării nu ar mai fi fost spulberat sub amenințarea rechinilor imobiliari, a făuritorilor de diamentrale N-S sau Mall-uri.

Un naționalism coerent nu trebuie să uite de interesele strategice ale țării, de necesitatea salvgardării comunităților istorice românești de lângă granițe, de necesitatea sprijinirii și promovării unui dialog corect cu minoritățile naționale, de necesitatea păstrării unui control al resurselor naționale în mâinile românilor.

PNL a fost catalogat că s-a transformat în anii de după revoluție în ”Partidul Liberal” eliminând de facto termenul ”Național” din denumirea sa. Întemeiată sau nu această etichetare, iată că acum Crin Antonescu vine să traseze o linie pe care românii trebuie să o redescopere, linia afirmării naționale, dupa 20 de ani de auto-deznaționalizare.

Sloganul liberal ”Prin noi înșine” a fost greșit interpretat în ultimii ani ca vizând individualismul fiecăruia dintre noi în societate, ”libertatea” fiecăruia dintre noi de a nu-i păsa de ceilalți. În realitate, sloganul ”Prin noi înșine” semnifică cea mai puternică idee națională, coalizând interesul comunităților locale și al națiunii în ansablu, în competiția națiunilor lumii. Cea mai semnificativă contribuţie pe plan teoretic şi practic la afirmarea principiului „prin noi înşine” a fost adusă de Vintilă Brătianu, primar al Capitalei, ministru de finanţe şi prim-ministru. Într-un celebru articol din 1905, intitulat chiar „Prin noi înşine”, Brătianu exprima „convingerea nestrămutată că prin noi înşine putem să ne desvoltăm pe toate căile” şi cerea „să nu dăm elementului străin decât strictul necesar”.

…”nu este permis să nu dai elementului naţional un loc de căpetenie şi a ruga pe concesionarii străini să construiască şi exploateze căi ferate, garantându-le venituri, a ceda terenurile petrolifere ale Statului pentru ca alţii să tragă folosul cel mai mare”…

Este lăudabilă redescoperirea de către Crin Antonescu a liniei afirmării naționale, dar întrebarea care se impune este dacă va reuși să imprime acest curent în propriul partid și în USL?”

Discursul lui Crin Antonescu pe care eu îl căutam în internet şi la care se referă şi domnul Cătălin Cornea este discursul rostit cu prilejul mitingului USL din 7 aprilie 2012.

În acel discurs, Crin Antonescu a spus:

“Vă mai chem, prieteni, – şi din dreapta şi din stânga – să mai avem curajul de a fi împreună şi fără teamă naţionalişti. Vreau să fim naţionalişti. Cât de naţionalişti? Cât francezii, cât englezi, cât germanii, cât polonezii, cât ungurii, cât grecii, nu mai mult, nici mai puţin. Ne e teamă să spunem asta, dar atâta vreme cât am dovedit că suntem deschişi spre valorile universale, spre valorile europene, spre valorile de toleranţă şi diferenţă, trebuie să spunem clar şi putem spune clar – şi de la dreapta şi de la stânga – în orice caz împreună: “Da, suntem naţionalişti, pentru că vrem să fim o naţiune puternică”. O naţiune puternică înseamnă stat puternic şi cetăţean puternic, o naţiune puternică înseamnă o naţiune cu locul ei, la masa lumii. O naţiune puternică şi o politică naţionalistă înseamnă că avem, respectăm şi apărăm identitatea naţională, interese naţionale şi o naţiune în sine.”

(am citat după blogul domnului Cătălin Cornea)

Înregistrarea video a discursului este aici .