De când mă ştiu, nu mă pot bucura nici de moartea
duşmanilor mei. Poate pentru că mă simt solidar cu ei în condiţia noastră umană
aflată sub imperiul morţii.
Am aflat şi eu că a murit Margaret Thatcher. Nu m-am
bucurat, dar nici nu mi s-a frânt inima de durere. Ceea ce mă impresionează
neplăcut sunt omagiile care i se aduc pentru motivul că a fost Doamna de Fier. Ce
profil moral ar trebui să ai ca să ridici în slăvi un om care şi-a exercitat
puterea politică într-un mod dur, inflexibil, care a umilit minerii din propria
ţară, care a dat palma cu dictatorul criminal Pinochet, care a sprijinit
ascensiunea trădătorului Gorbaciov în fruntea URSS, care a luptat, alături de Reagan şi de Papa Ioan Paul al II-lea, pentru îngurgitarea fostelor state "comuniste" de către capitalismul hulpav transnaţional ?!
Dumnezeu s-o ierte pe Doamna de Fier, căci multe păcate o fi
având !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu