miercuri, 19 martie 2014

De la evenimentele ruso-ucrainene la speranța într-o lume mai bună

Prăbușirea URSS și a sistemului socialist, prin contribuția lui Gorbaciov (corespondentul lui Iuda din Biblie), propulsarea bețivului decrepit Elțân la conducerea celei mai întinse țări din lume m-au îngrijorat profund. Mi-am zis că mașinăria infernală a manipulării este mai eficientă decât bombele nucleare. Mă întrebam: cum e posibil ca un popor mare, precum poporul rus, care a reușit să îngenuncheze doi mari demenți ai istoriei, Napoleon și Hitler, să suporte să fie călărit de caricatura de om care răspundea la numele Elțân ? Și-mi răspundeam: probabil că prin manipulare totul este posibil.
Nu după un Tătuc plângeam eu. Regretam lumea în care pluralismul se manifesta prin două sisteme concurente, capitalismul și socialismul. Trăiam nostalgia lumii bipolare în care cele două superputeri se controlau reciproc. În timpul coexistenței celor două sisteme, capitalist și comunist, deși au apărut crize majore, precum aceea a rachetelor sovietice din Cuba, niciodată nu a existat un conflict militar între două țări aparținând celor două sisteme. Și Dreptul internațional, ONU, funcționau. Cu opinteli, cu scârțâieli, dar funcționau.
Prăbușirea URSS a avut drept consecință menținerea unei singure superputeri (SUA) care a devenit tot mai arogantă, până la cinism și tiranie. Mă grăbesc să precizez, din nou: n-am nimic împotriva poporului american, nimic împotriva națiunii americane (interesant, până și termenul ”americanii” este imperialist (!)], căci nu doar cei din SUA sunt americani). Și americanii, ca și noi, sunt păgubașii unei pseudodemocrații. Și de ei, ca și de noi, politicienii înstrăinați își aduc aminte în campaniile electorale. Antipatia mea este față de politicienii care și-au pierdut rațiunea sub efectul beției puterii. Prăbușirea surprinzător de rapidă a URSS, a sistemului socialist în ansamblul lui, i-au încurajat în ideea că pot face orice vor. Au proclamat dreptul lor la ”război preventiv” și au început să facă ”bine”, să ”democratizeze”, să ”apere drepturile omului” în lume, dezintegrând state, împrăștiind moartea, punând cu nonșalanță  eticheta  ”victime colaterale” peste civilii uciși. Dreptul internațional a fost suspendat, ONU a devenit o marionetă cu rolul de a da o ”justificare” intervențiilor americane în lumea largă. Vecinii noștri sârbi au simțit la modul tragic binefacerea americană.
Redeșteptarea demnității rușilor are mai multe semnificații. Pe de-o parte, rușii au conștientizat că sub acoperirea norului de vorbe mincinoase (”Rusia nu este un inamic pentru noi, este un partener”, bla, bla) lațul se strânge tot mai mult în jurul lor. Prin prăbușirea URSS, vechiul dușman, Rusia, nu a fost ucis, ci doar rănit, de aceea el trebuia adus la pasivitate prin povești de adormit copiii. Pe de altă parte, reacția și discursul lui Putin în problema Crimeei au provocat devoalarea ipocriziei politicienilor de la Washington. Cei care au provocat experimentul Kosovo au urlat că Putin taie și spânzură, cei care l-au strâns pe Ponta de oulețe ca să declare în Parlament că România trebuie să recunoască statul Kosovo au răcnit în cor că nu vor recunoaște unirea Crimeei cu Rusia.
Suntem o țară mică, slăbită și mai mult prin aducerea ei la condiția de colonie. Suntem o țară condusă de politicieni de bordel, care afirmă public opțiunea lor pentru felație întru satisfacția Marelui Licurici. România nu se mai autoguvernează. Ordinele vin din marile cancelarii. Milioanele de voturi ale cetățenilor care au vrut să sancționeze democratic un politician înstrăinat au fost călcate în picioare. Reprezentantul SUA la București a calificat această reacție populară ca fiind ”tirania majorității”. Atunci a murit firava mea speranță că, totuși–totuși, democrația capitalistă ar putea să funcționeze.

România se află între niște elefanți, între monștri ai capitalismului. Acești monștri sunt veșnic înfometați după resurse, după piețe. Îngurgitarea țărilor foste socialiste le-a potolit puțin foamea. Când foamea devine insuportabilă, monștrii încep să se lupte între ei. Capitalismul are înscris în codul lui genetic tendința către război. Fie că elefanții se luptă,  fie că fac dragoste, iarba suferă. Șansa noastră, ca popor mic, stă nu în armele care nu mai sunt ale noastre, ci în apelul disperat la respectarea principiilor. Nicolae Ceaușescu a devenit o mare personalitate a politicii internaționale prin chemarea permanentă la respectarea principiilor și normelor dreptului internațional. Trebuie să cerem reinstaurarea dreptului internațional și respectarea lui. Trebuie să cerem, chiar cu prețul vieții.

PS
Cineva ar putea contraargumenta: dar noi suntem parte a elefantului NATO și parte a elefantului UE. E o naivitate să crezi că apartenența la aceste structuri face ca interesele noastre specifice să se identifice cu interesele celor care conduc aceste structuri. Cu alte cuvinte, chiar și în cadrul acestor structuri există interese divergente. Și există unii mai egali decât alții.

PPS
Un comentariu din Facebook, cu referire la articolul lui CTP având titlul ”Puterea lui Putin”:

L-a lăsat Dracul din mâini, o clipă,  pe îngâmfatul ăsta, care scrie editoriale admirându-se în oglindă, și a scris și un adevăr mai neplăcut pentru cei pe care-i slujește cu tastatura: ”Totuşi, există o privinţă în care Putin are dreptate: moştenirea lăsată de Clinton şi Bush lui Obama – Kosovo. Rusia şi-a luat „Sfânta” Crimee înapoi, călcând în cizme legislaţia internaţională, America a smuls Kosovo din inima Serbiei, călcându-i pe sârbi, mai elegant, cu avionul.”

Prin articolul ăsta a răspuns și el la comanda ”Aport !”. Marele Licurici testează obediența slugilor sale. Ce elogiu mișto: ”Pentru mine, putere adevărată, bună, umană înseamnă Obama, niciodată Putin.” Și ce bășcălios este Geniul Presei Românești cu referire la cei care au alte reacții: ”acei românaşi care rânjesc mulţumiţi la o bere: „Putin are 3-0 la Obama şi-i mai dă...”.”

Ce ne mai sugerează Narcis ăsta ? Că Putin ar putea să-și piardă mințile, din cauza beției puterii. Mersi, ne ducea mintea și pe noi. Deocamdată Marele Licurici dă semne de beție a puterii. Nu strică să-l tragă cineva de mânecă: ”Nu mai bea, că ești deja beat ! Trage puțin pe dreapta și odihnește-te, că faci rele !”.

11 comentarii:

  1. SOLUTIA viitorului, dle Stanescu, este aruncarea peste bord a actualei "democratii", si inlocuirea ei conform http://dumitrurizoaica.blogspot.com/.
    Cunoasteti si alegeti!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aveți dreptate, democrația fără popor nu-i doar o contradicție în termeni, ci și un concept fantomă.

      Ștergere
  2. O să spun aici ceea ce am mai spus la dl Mândrășescu pe pagina sa de Facebook.

    Ce a făcut Rusia se poate încheia fie cu renaşterea Rusiei ca putere mondială adevărată, fie cu distrugerea şi acaparerea ei de către globalişti. Momentan, haita se adună ca să sară pe urs şi sunt mulţi câini în haita asta!

    Vesticii vor să înceapă un război politic și financiar prin care să izoleze Rusia. Se pare că vor să obosească Rusia, să o hărțuiască, până va cădea jos. Ei pot să aștepte inclusiv până va cădea Putin, poate va veni un conducător care le va da Rusia pe mână. Am folosit teremnul de haită pentru că vesticii chiar se comportă acum ca o haită. Liberalismul criticat de Dughin are în față ultimul adversar valoros, Rusia, pe care vrea să-l distrugă.

    Americanii au un sistem care nu depinde de un anumit președinte, de un anumit lider. SUA este condusă de o elită formată dintr-o alianță dintre liderii politici, financiari și industriali (din industriile extractivă și de prelucrare a petrolului, de armament și de infrastructură, în special). Președintele nu este decât un pion în jocul acestei elite. Apoi mai este nivelul de viață din America, bun pentru locuitorii ei și existența unei autonomii locale reale, care funcționează. Sistemul american încă merge bine.

    Rusia depinde de un regim autocratic. Nu există lideri industriali și financiari puternici, care să se alieze cu cei politici, ca în America. Sistemul din Rusia depinde prea mult de un autocrat și de grupul din jurul lui, este extrem de vulnerabil din această cauză. Dacă Putin moare mâine și vine un nevolnic, cu un grup de proști în jurul lui, Rusia poate decădea rapid. Dacă mâine moare Obama, nu se schimbă mare lucru. Rusia ar putea ajunge, în circumstanțe negative, o colonie economică a vesticilor, la fel ca înainte de Revoluția din Octombrie.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Foarte bune comentariile dv., domnule Bogdan. Cred că este adevărat, Rusia a moștenit, de la URSS, un centralism care i-ar putea fi fatal. Bate-voi păstorul și se va risipi turma. Toate statele comuniste s-au prăbușit din pricina acestui centralism excesiv.

      Ștergere
  3. Mulțumesc, d-le Valerius! Sper să nu aibă loc varianta negativă de care ne temem noi, anti-imperialiștii, respectiv îngenunchierea Rusiei.

    RăspundețiȘtergere
  4. Referitor la PS. În 1999, cînd NATO a bombardat Iugoslavia, Grecia, care era țară NATO, n-a participat la barbarie. În schimb, Constantinescu (noi nefiind țară NATO) i-a lăsat pe americani să folosească spațiul nostru aerian în raidurile asupra Belgradului. Atitudini!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Marea majoritate a politicienilor români de după 1989 sunt ființe nevertebrate. Râme. Dacă politicienii din țările mici ar fi oameni cu adevărat, deci demni, marile puteri nu ar mai abuza de puterea lor.

      Dintre politicienii care defilează pe la televiziuni foarte puțini îmi sunt simpatici, printre care Dinu C. Giurescu, Ioan Ghișe.

      Ștergere
  5. Așa este cu politicienii, au ajuns aceștia după 1989 niște nevertebrate parazitare. Și eu îl apreciez pe Giurescu,

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur de succesul PAS (înscrierea pentru alegerile euro-parlamentare).

      Ștergere
    2. S-au strâns 230.000 de semnături, da, asta este o realizare. Problema este că, până acum, doar o prea mică parte din aceia care au semnat au și votat cu PAS-ul.

      Ștergere