marți, 9 septembrie 2014

prof. Adrian Iliescu printre propagandiștii pro-NATO de la Realitatea Tv


Duminică, 7 septembrie 2014, de la ora 21, am văzut emisiunea ”Ediție specială” a postului Realitatea Tv.
Cu o singură excepție, - prof. univ. Adrian Paul Iliescu -, toți participanții la emisiune, în frunte cu moderatoarea Lavinia Șandru și generalul Degeratu, s-au manifestat ca niște propagandiști fanatici ai declarațiilor belicoase ale lui Traian Băsescu și ai politicii NATO în această regiune a globului.
Când a constatat că discursul lui Adrian Iliescu nu se încadrează în politica băsistă și pro-NATO a postului Realitatea Tv, individa Lavinia Șandru l-a marginalizat pe profesorul de filozofie, iar când, totuși, i-a dat cuvântul, l-a întrerupt de nenumărate ori, ca o viespe.
Adrian Iliescu a avut un discurs deosebit de curajos, motiv pentru care l-am transcris și îl public aici.
România nu este dușmanul Rusiei în primul rând pentru că România nu contează în eșichierul politic, militar, geostrategic al confruntării dintre Statele Unite și NATO, pe de o parte, și Rusia, pe de altă parte. Noi suntem o entitate neglijabilă. Președintele Băsescu, în mitomania lui, încearcă să ne demonstreze că suntem pe o axă Washington – Londra – București. Nu există nicio asemenea axă, există NATO, cu toate articulațiile sale, politice, economice și militare. În cadrul NATO, România este un element foarte puțin semnificativ, pentru că forța NATO este uriașă în comparație cu ce-ar putea să ofere România și România oferă exact ceea ce ați văzut, prin Președintele Băsescu, o retorică iresponsabilă, o continuă provocare lipsită de orice fel de temei. Rusia n-are interese asupra României. Președintele însuși recunoaște că 99,99 % nu există niciun pericol și după aceea și-aruncă în ceață electoratul spunând că, totuși, trebuie să ne pregătim, că pericolul e mare, cum a spus domnul general [Degeratu]. Dumneavoastră considerați, probabil, dacă achiesați la această propagandă, că românii sunt complet decerebrați. Ei își pot pune foarte simplu întrebarea: dacă nu există pericol decât 0,01 %, cum de există un pericol mare? (…)
Eu n-am întâlnit în toată literatura anglo-saxonă, care domină la ora actuală peisajul teoretic în domeniul acesta, nicio lucrare care să analizeze politica NATO sau situația din sud-estul Europei în acești termeni. Ceea ce spuneți este total incoerent. [Nu există] nicio legătură între crearea locurilor de muncă și situația din Ucraina sau cu summit-ul NATO. Și această gogoriță, că să facem pe bătăușii americanilor ca să ne aducă investiții, este deja fumată, s-a folosit în războiul din Irak. S-a spus că dacă noi ne vom alătura trupelor americane, o să vină un fluviu de dolari de-acolo. N-a venit nimic, așa că să lăsăm asemenea …
… să nu rămânem în domeniul basmelor, pe care le-a prezentat domnul general Degeratu. (…) Să vă spun de ce, e foarte simplu, eu am argumente clare pentru asta. Ni se vorbește despre marele pericol pe care îl reprezintă Rusia. În același timp, toată lumea spune, până și Președintele Băsescu, că forța NATO este năprasnică și, deci, Rusia nu poate decât să se apere față de această forță. (…) Ideea că Rusia amenință întreaga lume este o gogoriță, tipică perioadelor de conflict.  
[Rusia] n-a luat Crimeea, pentru că Crimeea dorea să facă parte din Rusia. [Până atunci] n-a fost nevoie de o raliere la Rusia. Momentul în care crimeenii au decis că trebuie să se întoarcă în Rusia (pentru că Crimeea a fost întotdeauna pământ rusesc), a fost atunci când s-a conturat clar probabilitatea că Ucraina devine o bază militară a NATO împotriva Rusiei. Atunci a intervenit și Putin, analiștii americani, occidentali spun acest lucru foarte răspicat. (…)
Vă întreb un lucru simplu: Rusia a înconjurat cu baze militare Statele Unite, sau Statele Unite au înconjurat cu baze militare Rusia? În Turcia sunt baze militare, în Polonia sunt, în România vor fi în curând ș.a.m.d. Cine s-a apropiat de granițele celuilalt? Puteți să răspundeți la asta? Dacă NATO construiește baze militare, asta-i în logica păcii? Acum vor să le mute în Ucraina, ca să fie vecine chiar cu Rusia”.

Linkuri:
Adrian Iliescu despre marionetele SUA din politica românească
Adrian Iliescu este un om curajos care exprimă adevăruri neplăcute pentru marionetele din politica românească actuală. Cioroianu și Degeratu sunt echivalenți actuali ai Anei Pauker et co.
Vedeți cât de agresiv este acest Cioroianu, în exercițiul obedienței sale față de Marele Licurici. Îl întrerupe pe Adrian Iliescu aproape la fiecare propoziție.

5 comentarii:

  1. Regret s-o spun, dar România a ajuns o ţară declasată politic (şi economic, şi social etc.), o ţară sub tutelă străină, cu un regim marionetă tragic-comic, ca o sperietoare în păpuşoi ciugulită şi găinăţată de ciori şi grauri, o ţară cu un preşedinte (?!) care a acceptat şi şi-a asumat postura deplorabilă de biată flaşnetă antirusească a militarismului euro-atlantic. Prin comportamentul reprezentantului său, România pare un pechinez care latră de după uluci la dogul de peste drum, care-şi păzeşte-n poartă imperturbabil ograda casei: "Teroristule! Nebunule! Ai grijă! Vei avea de-a face cu mine! Ai noroc cu ulucile astea, că ţi-aş arăta eu!". Taci mă, ghimizdroc, că răguşeşti degeaba! Te-a întrebat pe tine cineva ceva? Nu vezi că nu te bagă în seamă nimeni? Ce te faci dacă dogul întoarce... p u t i n privirea spre tine? Mai ai timp să dispari?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Şi eu m-am gîndit la această comparaţie, a căţelului care latră la dulău. Doar că eu mi l-am imaginat pe căţel în braţele stăpînului!

      Ștergere
    2. 1. Ați făcut un tablou realist al situației actuale a României. Problema este: ce putem face pentru a schimba în bine această situație, în afară de a ne lamenta unii către alții?
      2. ”Ghimizdrocul” latră pentru că simte că acela care-l ține în lesă este puternic.

      Ștergere
  2. "Ce-i de făcut"? Nimic nu mai e de făcut. Acum este mult prea tîrziu. La scara istoriei, pentru această epocă de ticăloşiri şi distrugeri, România (şi ea!) va plăti, la un moment dat. Va plăti cu vîrf şi îndesat, din păcate, dar meritat. Nimeni să nu-şi facă iluzii! Desigur, reversul medaliei - pentru că exită un asemenea revers - poate fi chiar răspunsul la întrebarea dvs., domnule profesor. Adică, speranţa. Speranţa într-un alt (viitor) 23 August! La ceasul inevitabil şi implacabil al judecăţii ce va să vină, naţiunea română, prin gena conservativă şi spiritul nativ de supravieţuire ce o caracterizează, îşi va metamorfoza tragedia şi culpa istorică în revoluţie eliberatoare şi existenţială de-sine-stătătoare. Dar, se va plăti cu sînge pentru asta! De aceea mă rog - deşi pot părea paradoxal şi, oarecum, laş! - ca, dincolo de fatalitatea inexorabilă a viitorului şi speranţa vitală pe care perspectiva acestuia ne-o insuflă, să ne ferească Dumnezeu pe noi şi pe urmaşii noştri de ceasul răscumpărării naţionale!

    RăspundețiȘtergere