miercuri, 12 august 2015

Andrei Pleșu - despre Legea 217/2015

          Dintre entitățile Sfintei Treimi Anticomuniste, mă gândesc la Gabriel Liiceanu (Cel-Fanatic), H.-R. Patapievici (Cel-Încrezut) și Andrei Pleșu, ultimul îmi apare, prin comparație cu ceilalți doi, ca fiind Cel-Simpatic. În deosebire de ceilalți doi, care sunt ”încremeniți” în contemplarea Ideilor lor fixe, sfătosul Pleșu este orientat mai mult către realitate, străduindu-se să-i surprindă nuanțele.

          Referitor la Legea 217/2015, ”care incriminează cultul persoanelor vinovate de legionarism, fascism, rasism, xenofobie, precum şi promovarea unor simboluri, concepţii, doctrine, aparţinînd aceluiaşi spectru ideologic”, Andrei Pleșu a scris un articol intitulat ”O dezbatere blocată”. Tâlcul titlului ne este dezvăluit în propoziția ”Din păcate însă, la noi şi aiurea, dezbaterea publică privind cei doi demoni ai veacului trecut (cel brun şi cel roşu) este blocată”.

          Autorul articolului ne sugerează intenția sa de a se plasa ”la mijlocul terenului”, adică ”în teritoriul argumentelor”. Prezint câteva argumente ale lui Andrei Pleșu.

1). Legea nu are ”rigoare juridică”, este mai degrabă o ”declarație politică”

din punctul meu de vedere, sursa confuziilor se află în însuşi textul legii. E un text dezechilibrat, neatent la nuanţe, ambalat într-un limbaj neinspirat, astfel încît tonul şi stilul documentului nu evocă sunetul justiţiei, ci pe acela al unei ”înfierări” tovărăşeşti. În felul acesta şi ceea ce e sustenabil în desfăşurarea lui (incriminarea rasismului, a xenofobiei, a intoleranţei etc) îşi pierde rigoarea juridică, pentru a adopta tonul unui soi de ”declaraţie politică”.

2). Nu trebuie acceptate ”vinovățiile 'paușale'”

mă declar inapt să accept vinovăţii ”pauşale”. Nu cred că toţi aderenţii sau simpatizanţii legionari erau potenţial asasini şi nu cred într-un antisemitism ireductibil, dacă mă gîndesc la Constantin Noica, Mircea Eliade, Emil Cioran, Mircea Vulcănescu etc. La fel, nu cred că toţi membri (sic!) partidului comunist, sau toţi ”adepţii” filosofiei marxist-leniniste (dl. Radu Florian, de exemplu, sau dl. Ion Ianoşi, sau unii scriitori care au plătit, cu talentul lor, preţul ”literaturii” omagiale, sau mulţi, mulţi alţii, angrenaţi, de voie de nevoie, în ”sistem”…) sunt neapărat vinovaţi de abuzurile regimului totalitar.

3). Nu trebuie să mai trăim ”sub flagelul interdicției culturale”

nu vreau să mai trăiesc o dată sub flagelul interdicţiei culturale, sub care am crescut in anii regimului trecut. Nu vreau să fiu suspect nici dacă citesc Sartre, nici dacă citesc Ezra Pound, Céline, sau Heidegger, nici dacă admir talentul lui Cioran, mintea lui Noica, graţia atotştiutoare a lui Mircea Vulcănescu. Nu am nevoie să ader la biografia lor, la opţiunile discutabile ale vieţii lor publice, pentru a mă lăsa sedus de prestaţia lor intelectuală şi, da, pentru a-i omagia fără rezerve şi în orice fel, pentru rolul pe care l-au dobîndit, pe merit, în cultura ţării şi a veacului.”

4). Legiferarea nu trebuie să desființeze libertăți care trebuie ”menajate”

Dar chiar şi cînd le scrii [legile], e bine să te gîndeşti şi la libertăţile pe care le ai de menajat.”


Apreciez că intenția lui Andrei Pleșu de a se situa ”la mijlocul terenului”, adică în teritoriul argumentelor” s-a împlinit.

luni, 10 august 2015

Crime ale lui Nicolae Ceaușescu

Vedeți aici dovezi ale unor odioase crime ale lui Nicolae Ceaușescu.


Oana Stancu blasfemiatoarea

          Am scris, în 1991, articolul ”Perpetua eliberare de 'idoli'”, publicat într-un ziar ialomițean, republicat în Tribuna învățământului în anul 2000.
          În acel articol scriam:
        ”Francis Bacon a introdus în filozofia modernă termenul idola mentis. Prin „idolii minţii” el denumea erori ale spiritului precum iluziile, prejudecăţile, dogmele, mentalităţile vicioase.
          Istoria dovedeşte că epocile trecute au avut „idolii” lor. Unii s-au exercitat tiranic asupra omului şi societăţii, generând fanatisme, alienare, opresiune, suferinţă. Sclavia (în general) şi servitutea femeii, arderile pe rug şi cruciadele, holocaustul şi gulagul – sunt doar câteva exemple de excrescenţe maligne ale unor „idoli”.”
          Constatam, apoi, că ”epoca de după căderea zidului Berlinului îşi are „idolii” ei.”  Și exprimam concluzia: ”Intenţia de eliberare absolută de „idoli” este irealizabilă. Condiţia umană este marcată, inevitabil, de prezenţa lor. Într-o anumită măsură, ei chiar răspund unor nevoi umane. „Omul astăzi îşi arde idolii, - pentru ca mâine să se închine cenuşei lor, dacă nu va găsi alţii cu care să înlocuiască pe cei vechi”, cugeta Blaga. Pretenţia de a fi un om lipsit de prejudecăţi este, ea însăşi, o mare prejudecată, constata şi Anatole France. Ne este posibilă doar o eliberare relativă şi perpetuă faţă de „idoli”, printr-un efort sisific. Putem doar împiedica tirania lor, evitând să-i hrănim cu aplauzele, ovaţiile ori tăcerea noastră complice, rezistând presiunilor care urmăresc încremenirea gândirii”.
                                                                      ...........



          Oana Stancu a scris în 4 august 2015, în Jurnalul.ro, un articol care rezonează cu articolul meu menționat mai sus. Articolul cunoscutei jurnaliste are titlul ”Să nu-ți (mai) faci chip cioplit (din Isărescu)!  El poate fi citit aici.
          Produsul intelectual al Oanei Stancu are o valoare excepțională prin curajul de a demonta, cu forța argumentelor, unul dintre ”idolii” puși pe socluri de către mașinăria manipulării post-decembriste: idolul Mugur Isărescu.
          Pentru început, autoarea ne spune cum a luat cunoștință de idolul Mugur Isărescu: ”Ca tânăr jurnalist, cu aproape 20 de ani în urmă, am fost povățuită insistent, de toți cei de la care urma să învăț meserie, că există un soi de Biblie nescrisă și niște Dumnezei de care depinde societatea noastră și în ruptul capului să nu zgârii vreodată cu vreo critică aceste icoane pentru că orice societate are nevoie de ele. Mugur Isărescu și Patriarhul erau acești intangibili.”
          Ziarista se întreabă: ”cum se explică soclul lui din toate sondajele de opinie indiferent de an, de contextul politic, de insitutul de cercetare?” Și tot ea răspunde: ”Nu e deloc ceva complicat. De 25 de ani s-a lucrat atent la această icoană.”
          Precum Oana Stancu, m-am întrebat și eu deseori, contrariat, cum se explică ciudata încredere de care se bucură Mugur Isărescu în sondajele de opinie? Într-adevăr, printr-o manipulare extrem de eficientă, dar și cu concursul unor politicieni-eunuci, a fost creat fetișul Mugur Isărescu, entitatea care posedă în mod absolut, divin, competența de a gestiona moneda națională și care, în consecință, este în afara oricărei bănuieli, făcând inutilă, absurdă, orice monitorizare. S-a creat cadrul juridic prin care Banca (așa-zisă)Națională a devenit o instituție ”independentă”, adică practic scoasă în afara oricărui control democratic, iar în fruntea ei a fost pus omul providențial, Mugur Isărescu. Așa-zisa ”independență” a Băncii ”Naționale” a fost o breșă mai mare în democrație decât însăși desființarea Armatei Populare și înlocuirea ei cu un grup de ”profesioniști” care sunt formați tot mai mult ca mercenari, căci a fost desființat dreptul suveran al poporului asupra monedei naționale, prin instituții democratice. Consecințele extrem de grave ale acestui fapt nu pot fi identificate de către cei ”vrăjiți” prin manipulare. În schimb, un cunoscător exprima o consecință de acest fel așa: “Dați-mi controlul rezervei monetare a unei națiuni şi nu-mi va mai păsa cine va face legile acelei națiuni.” (Mayer Amschel Rothschild, fondatorul dinastiei bancare Rothschild).

          Cei cărora nu li s-au spălat creierii știu că drumul nostru către actuala situație, de colonie, de popor fără țară, de cerșetor la el acasă, a fost marcat de tot felul de idoli, de fetișuri: fețișul privatizării, fetișul Occidentului Moș-Crăciun (care vine cu daruri), fețișul democrației ca model unic, imuabil etc.

          Curajoasa jurnalistă nu se limitează la a semnala ”chipul cioplit” Mugur Isărescu, ci exprimă și o acuzație: ”în cele mai grele momente ale ultimilor ani, domnul Isărescu a fost complice la nelegiuiri și nu salvatorul în lupta cu ele.” Ea susține cu argumente acuzația: ”sprijinul total acordat Guvernului Boc”; ”acordul pentru împrumutul de peste 20 de miliarde de euro care s-au dus în rezerva Băncii Naționale în timp ce Guvernul toca miliarde de euro pe hoțiile doamnei Udrea sau pe cele de la ANRP”; ”sprijinul total acordat lui Traian Băsescu, dus până într-acolo încât în perioada referendumului domnul Isărescu să bage în sperieți populația cu creșterea cursului.”

          Oana Stancu exprimă niște adevăruri. Dar ele nu sunt singurele adevăruri. Oameni competenți, precum Ilie Șerbănescu, spun că mare parte din împrumutul de la FMI a fost folosit pentru resuscitarea, în timpul crizei, a filialelor băncilor străine. Adică oligarhia financiară a luat niște bani dintr-un cont al ei și i-a pus în alt cont al ei, iar poporul român a rămas cu datoria plății unor dobânzi pentru bani pe care nu i-a folosit. Fapt petrecut sub oblăduirea divinului Mugur Isărescu.

          Există, în sfera internetului, și ipoteze care ar trebui verificate de instituțiile competente ale statului, cum ar fi aceea că aurul de la Banca Națională ar fi fost dus în altă țară.

          Jurnalista de la Jurnalul.ro semnalează un nou pericol, care a fost și obiectul multor discuții în mass-media: ”Acum avem de-a face cu o nouă construcție pe scheletul acestui mit: Comitetul Național pentru Supravegherea Macroprudențială. Pasarea răspunderii în neant. Pentru că domnul Isărescu nu poate fi tras la răspundere vreodată pentru ceva.”
       
          Vreau să mă refer mai în detaliu la acest aspect și la implicațiile lui.
          a). Desigur, Mugur Isărescu este un ”chip cioplit”, un ”idol”, un fetiș. Dar este greșit să personalizăm răul prin Mugur Isărescu. Acest om, prezentat ca fiind providențial, nu este decât interfața unei forțe instituționalizate, așa-zisa Bancă Națională care, la rândul ei, este interfața oligarhiei financiare occidentale. Dacă Mugur Isărescu va fi înlocuit cu Florin Georgescu ori cu Bogdan Olteanu, nimic esențial nu se va schimba. Succesorul va beneficia de aceeași putere neîngrădită de vreo lege internă de a decide asupra calității vieții cetățenilor acestui stat, prin controlul monedei naționale.
          b). Oricine se opune intereselor oligarhiei financiare sau exprimă doar critici își asumă un risc. Nicolae Ceaușescu a plătit cu viața pentru că a sfidat oligarhia financiară. Fostul ministru al finanțelor, Darius Vâlcov, este în pușcărie nu pentru acuzațiile care i s-au adus (acestea ar fi fost trecute cu vederea, dacă ar fi fost băiat cuminte), ci pentru că a îndrăznit să spună ,,Nu mai vreau ca România să participe la banchetul Europei din poziția de chelner”. Iar Victor Ponta va fi alungat din funcția de prim-ministru deoarece a spus că România nu va mai face împrumut de la FMI.
       c). Cât de mare este forța acestei oligarhii financiare se poate constata și din următoarele: guvernul lui Ponta, în spatele scandalului violurilor, a elaborat un proiect de lege prin care Guvernatorul Băncii Naționale este învestit cu o putere enormă, scăpată de orice control democratic, ca șef al ”Comitetul Național pentru Supravegherea Macroprudențială”. În interpretarea mea, acest proiect este o nouă dovadă de obediență a lui Victor Ponta și a celor din jurul lui (Gabriel Oprea, Eugen Teodorovici ș.cl.) față de oligarhia financiară. O manifestare de obediență scabroasă există din partea partidului de mutanți-politic numit (noul)PNL, partid marionetă al oligarhiei financiare: Alina Gorghiu, Vasile Blaga, Cătălin Predoiu sunt trompetele care transmit interesele oligarhiei financiare: ”Vrem împrumut de la FMI!”, ”Vrem modificarea noului Cod Fiscal!”

Concluzii

a). Evident, din perspectiva drept-credincioșilor ideologiei oficiale, articolul ziaristei de la Jurnalul.ro este o blasfemie, iar ziarista ar trebui arsă pe rug.

b). Dimpotrivă, din perspectiva celor ca mine, prin riscul asumat întru identificarea adevărului, Oana Stancu merită deplina considerație. Ca în ”Hainele cele noi ale împăratului”, pentru ieșirea din minciună este necesar ca cineva să pronunțe un adevăr: ”Să nu-ți faci chip cioplit din Mugur Isărescu!” Adevărul va fi preluat la început în șoaptă de câțiva, apoi va fi rostit din ce în ce mai tare de tot mai mulți oameni. Rezultatul va fi eliberarea de sub tirania unui ”idol”.

duminică, 9 august 2015

România în mașina centrifugă

          Una dintre spaimele care au bântuit, din momentul Marii Păcăleli din decembrie 1989, conștiințele românilor educați în spiritului patriotismului ”ceaușist” a fost generată de posibila dezintegrare teritorială a României. Confruntările sângeroase maghiaro-române din Târgu Mureș, din 19-21 martie 1990, au fost interpretate ca fiind provocate de o tentativă de dezintegrare teritorială a Transilvaniei.Nu exclud c-o fi fost şi o tentativă de acest fel. Este clar că aceasta a fost metoda folosită în dezintegrarea Serbiei.
          O altă metodă folosită în dezintegrarea României a fost metoda privatizării. Vă amintiți propaganda non-stop televizată prin care politrucii vremii, în frunte cu Petre Roman, cereau privatizarea bunurilor țării, ”fie şi pe un dolar”? Privatizarea, inclusiv retrocedările de tip restitutio in integrum, a fost metoda diabolică prin care marea majoritate a cetățenilor României a fost expropriată de avuția națională, în avantajul capitaliştilor străini şi al unei minorități colaboraționiste.
          În prezent, se estimează că doar 10% din avuția României mai aparține românilor.

          Dar procesul transformării poporului român într-un popor fără țară, procesul dezintegrării României continuă.

          Dau două exemple.

          1). Am aflat de la televizor că Alteţa Sa Regală Prințul Charles, Moştenitorul Coroanei britanice, vrea să-și tragă vreo sută de mii de hectare de pământ în Transilvania. Am  văzut un filmuleț în care Înălțimea Sa se plimba regește printre niște țărani români care coseau cu spor și spunea că spațiul acela trebuie conservat, în arhaicitatea lui. Desigur, va fi un spațiu minunat, sănătos, ecologic pentru nepoții și stră-strănepoții Alteței Sale Regale. Veniți, Alteță Regală, cu descendenții Domniei-Voastre, căci românul este primitor, precum ”indienii” lui Columb, care-și vindeau aurul și celelalte bunuri pe mărgelele colorate ale inteligenților europeni colonizatori. Nu contează că acolo, în Insula care a fost centrul Imperiului Britanic, există tendința de a nu mai primi nici vântul care bate dinspre România. M-a înduioșat până la lacrimi declarația Alteței Sale, din cadrul unui interviu televizat. Duduia care-l intervieva insinua că Alteța Sa Regală are niște nepoți de al căror viitor prosper este preocupat, dar Prințul Charles a declarat, cu vădită sinceritate regală, că este preocupat de viitorul nepoților țăranilor români din zonă!
          Să mă ierte Dumnezeu pentru ce voi spune în continuare. Mi-am dat seama cât de alienat a ajuns acest popor în momentul în care taică-meu, fost țăran, aflat acum la vârsta de 95 de ani, după ce de-a lungul anilor post-decembriști ne spusese frecvent ”După ce mor, să nu vindeți pământul!”, a vândut cele nouă hectare de pământ și a dat banii unor biserici, de fapt întru prosperitatea cucernicilor preoți ai acelor biserici.
          Unii spun că salvarea țării va veni de la talpa țării, adică de la țăranul român. Vă dau o veste tristă: țara nu mai are talpă.


          2). Aud că s-a dat o lege prin care chiar și trei inși pot înființa un partid. Recunosc, chestia asta m-a surprins. Eu credeam că tendința va fi ca, dimpotrivă, să fie îngrădită formarea de noi partide, cu scopul de a reduce numărul lor la 2-3, precum în țara democrației, SUA, astfel încât principul ”pleacă ai lor, vin ai lor” să funcționeze perfect. Recunosc, analiștii-decidenți din laboratoarele manipulării sunt muuuult mai inteligenți decât mine! Ei au aruncat semințele dezbinării în pământul mănos al prostiei românașilor și recolta bogată se prefigurează deja. Aud că vor fi înființate ”Partidul dobrogenilor”, ”Partidul bănățenilor”, ”Partidul transilvănenilor”, "Partidul ialomiţenilor". De ce ar mai fi nevoie de ”regionalizare”, de ”descentralizare” impuse, de evenimente sângeroase precum cele de la Târgu Mureș?! Semințele dezintegrării a ceea ce a mai rămas din România se dezvoltă rapid în solul mănos al prostiei românești. În același timp, undeva, la Bruxelles, se amplifică o birocrație centralistă subordonată marii oligarhii financiare.
          Să ne înțelegem: existența partidelor ține de însăși esența democrației. Dar partidele trebuie fundamentate pe ideologii, pe principii politice, nu pe criterii teritoriale sau etnice. Partidul Muncitorilor (sau Partidul Salariaților), Partidul Patronilor (sau Partidul Antreprenorilor) ar fi fost partide justificate din punctul de vedere al structurii politico-economice reale a societății capitaliste. Dimpotrivă, formațiunile acestea politice perverse, în care se adună în turme oile cu lupii îmbrăcați în blănuri de oi, sunt nefirești, din perspectiva mea.
          Pentru prostia românească fecundă, ofer și eu niște sugestii gratuite de denumiri de partide:
- Partidul proxeneților care prestează pentru băieții de la Deveselu;
- Partidul însetaților de sânge rusesc;
- Partidul fanilor lui Mugur Isărescu, Laura Codruța Kovesi, Florian Coldea și Livia Stanciu;
- Partidul purtătorilor izmenelor omului cu interesul național în gură;
- Partidul ”Dragi investitori străini, veniți să ne violați!”;
- Partidul clerului care cântă prohodul României.

Închei cu versurile geniului nostru tutelar:

Voi sunteţi urmaşii Romei? Nişte răi şi nişte fameni!
I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni!

joi, 6 august 2015

O dezbatere despre Legea nr. 217/2015


          Este vorba despre legea pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii.

          Dezbaterea a avut loc la Estrada Tv., în 29 iulie 2015. Principalii participanți au fost: moderatorul Dragoș Dumitriu, Constantin Rotaru, președintele Partidului Socialist Român și Eugen Zainea, jurnalist și director al postului Sigma Tv. Pun un link spre înregistrarea emisiunii, o emisiune de o oră, cu dezbatere liberă, curajoasă. Merită văzută.

          Probabil că veți găsi în emisiune idei pe care le susțineți și idei pe care le respingeți. Pluralismul opiniilor, polemica sunt trăsături esențiale ale unei democrații autentice. De la greci citire (creatorii democrației), ”democrația” înseamnă ”puterea poporului”, dar poporul nu este un monolit, nu este un cor care cântă la unison. Cât timp vor exista pluralism al opiniilor, dezbatere, polemică va exista și democrație. Când se va așterne liniștea unanimității constrânse democrația va fi, deja, în cimitir. Nicăieri, niciodată democrația nu a fost un dar. Democrația n-a fost adusă ca dar nici cu tancurile sovietice, nu va fi adusă ca dar nici cu avioanele militare ale SUA ori NATO. Democrația nu poate veni decât din voința liber exprimată prin vot a cetățenilor. Democrația, libertatea, ca exponate împăiate în vitrina unui muzeu propagandistic sunt absurde, sunt lipsite de sens. Ele există cu adevărat numai cât timp sunt funcții ale organismului viu al societății. Ele există doar cât timp sunt exersate și apărate.

          Trăim într-o epocă a manipulării, a dezinformării. Pentru orice om cu mintea limpede sunt evidente atacurile împotriva democrației: privarea poporului de dreptul de a-și exercita suveranitatea, drept pasat unor instituții politice, militare, economice etc. concepute pentru a acționa în mod secret, obscur; integrarea României în tot felul de structuri suprastatale fără consultarea cetățenilor prin referendum; când se organizează referendum se încalcă voința exprimată prin voturi, se falsifică rezultatele referendumului; sunt vânați oamenii care exprimă critici la adresa deficiențelor  grave ale sistemului. Pe scurt, se constată o alienare a puterii politice, în sensul că așa-zisa putere politică a poporului este exercitată împotriva intereselor fundamentale ale cetățenilor. Am ajuns un popor fără țară. Deocamdată mai avem ”dreptul de a huidui”, de a lătra la Lună. Dar există tendințe de a ni se lua și acest drept, de a ni se lipi câte o bandă de scotch la gură.


Linkuri

Înregistrarea emisiunii de la Estrada Tv.

Legea nr. 217/2015

Emisiune la România-actualități (3 august 2015): ”Studiul istoriei şi legea”
de George Popescu

Invitaţi:
- prof. univ.dr. Ioan Scurtu şi
- dr. Alexandru Florian, director al Institutului "Elie Wiesel"