duminică, 18 decembrie 2016

Poporul a schimbat istoria în decembrie 1989?


A devenit un obicei ca în fiecare an, în această perioadă, să ne punem din nou întrebări cu privire la evenimentele din decembrie 1989.

În decembrie 2013 am participat, în „blogul” meu, la o discuţie (începută în forumul Ion Nanu - www.ionnanu.ro/forum/ ). Discuţia îmi apare ca fiind interesantă şi acum.


         Pun link spre pagina cu această discuţie, pe tema „Poporul a schimbat istoria în decembrie 1989?”.


Adaug un text din cartea lui Alex Mihai Stoenescu, Interviuri după revoluţie. Mărturii senzaţionale despre evenimentele din decembrie 1989, Bucureşti, editura Orizonturi, 2016, pp.96-97, text în care Marius Mioc, unul dintre cei care s-au revoltat în decembrie 1989, la Timişoara, îi răspunde lui Alex Mihai Stoenescu la întrebarea „revoluţia a fost anticomunistă sau doar anticeauşistă”? 

Marius Mioc – Revoluţia a fost anticomunistă sau doar anticeauşistă?

„La întrebarea dv. dacă consider revoluţia drept anticomunistă sau doar anticeauşistă (subl.mea – VS), eu răspund că, tocmai fiindcă a fost o revoluţie spontană [sic!], oamenii n-au avut o idee limpede despre ce trebuie pus în locul lui Ceauşescu. Ar fi o greşeală să se creadă că revoluţionarii se gândeau la privatizare după metoda MEBO, la restituirea caselor naţionalizate sau la  integrare în NATO. Obiectul principal al nemulţumirii mulţimii era Ceauşescu. Eu n-am auzit să se strige „jos comunismul!” în 16 decembrie 1989, în zona unde am participat la revoluţie. Pe 16 decembrie am auzit strigându-se „Jos Ceauşescu”, „Libertate”, „Vrem alegeri libere”. Mi-am notat impresiile din revoluţie imediat după evenimente, de aceea sunt sigur că ele reflectă corect realitatea. Bineînţeles, nu am fost în toate locurile.

  Există declaraţii cum că s-a strigat „jos comunismul!”, există şi declaraţii precum că s-a strigat „Gorbaciov!”. Eu nu aş absolutiza importanţa unei lozinci strigată într-un moment sau altul. În 1990, la mitingurile anti FSN erau unii care strigau „Regele Mihai!”, dar asta nu înseamnă că toţi participanţii la miting erau monarhişti. Însă, când dintr-o mulţime de câteva mii de oameni 20% strigă o anumită lozincă, se poate crea impresia că toţi participanţii acceptă acea lozincă. Pentru reconstituirea lozincilor strigate de mulţime este bine să se ia în seamă declaraţiile date imediat după revoluţie. O declaraţie dată în 2004 nu are aceeaşi relevanţă, căci nu poţi să ştii dacă martorul, de bună credinţă fiind, nu combină ceea ce a văzut cu ceea ce a auzit de la radio, TV prieteni despre revoluţie.

     Socotind şi după faptul că o parte din mulţimea din Piaţa Operei era dispusă să-l accepte pe Radu Bălan, fostul prim-secretar Timiş al PCR, cât şi după programul politic al FDR (manifestul „A căzut tirania!”) care nu era chiar aşa de anticomunist cum le place  azi unora din liderii FDRişti să afirme (se cerea un dialog cu guvernul – comunist – al României), eu aş zice că revoluţia a avut un caracter mai ales anticeauşist (subl.mea – VS). Asta nu exclude faptul că printre revoluţionari au existat persoane cu convingeri anticomuniste, că s-ar fi strigat în anumite momente şi locuri „Jos comunismul!” (cred eu, mai ales spre sfârşitul revoluţiei). Dar cu un strigăt „Jos comunismul!” nu poţi spune că revoluţia a avut un caracter exclusiv anticomunist, aşa cum nici lozinca „îl vrem pe Bălan!” nu îndreptăţeşte la concluzia că fostul prim-secretar PCR de Timiş Radu Bălan este întruchiparea idealurilor revoluţiei”.