A devenit un
obicei ca în fiecare an, în această perioadă, să ne punem din nou întrebări cu
privire la evenimentele din decembrie 1989.
În decembrie
2013 am participat, în „blogul” meu, la o discuţie (începută în forumul Ion
Nanu - www.ionnanu.ro/forum/
). Discuţia îmi apare ca fiind interesantă şi acum.
Pun link spre pagina cu această discuţie, pe tema „Poporul a schimbat istoria în decembrie 1989?”.
Pun link spre pagina cu această discuţie, pe tema „Poporul a schimbat istoria în decembrie 1989?”.
Adaug un text
din cartea lui Alex Mihai Stoenescu, Interviuri
după revoluţie. Mărturii senzaţionale despre evenimentele din decembrie 1989,
Bucureşti, editura Orizonturi, 2016, pp.96-97, text în care Marius Mioc, unul
dintre cei care s-au revoltat în decembrie 1989, la Timişoara, îi răspunde lui
Alex Mihai Stoenescu la întrebarea „revoluţia a fost anticomunistă sau doar anticeauşistă”?
Marius Mioc – Revoluţia
a fost anticomunistă sau doar anticeauşistă?
„La întrebarea
dv. dacă consider revoluţia drept
anticomunistă sau doar anticeauşistă (subl.mea – VS), eu răspund că, tocmai
fiindcă a fost o revoluţie spontană [sic!], oamenii n-au avut o idee limpede despre ce trebuie pus în
locul lui Ceauşescu. Ar fi o greşeală să se creadă că revoluţionarii se gândeau
la privatizare după metoda MEBO, la restituirea caselor naţionalizate sau
la integrare în NATO. Obiectul principal
al nemulţumirii mulţimii era Ceauşescu. Eu n-am auzit să se strige „jos
comunismul!” în 16 decembrie 1989, în zona unde am participat la revoluţie. Pe
16 decembrie am auzit strigându-se „Jos Ceauşescu”, „Libertate”, „Vrem alegeri
libere”. Mi-am notat impresiile din revoluţie imediat după evenimente, de aceea
sunt sigur că ele reflectă corect realitatea. Bineînţeles, nu am fost în toate
locurile.
Există
declaraţii cum că s-a strigat „jos comunismul!”, există şi declaraţii precum că
s-a strigat „Gorbaciov!”. Eu nu aş absolutiza importanţa unei lozinci strigată
într-un moment sau altul. În 1990, la mitingurile anti FSN erau unii care
strigau „Regele Mihai!”, dar asta nu înseamnă că toţi participanţii la miting
erau monarhişti. Însă, când dintr-o mulţime de câteva mii de oameni 20% strigă
o anumită lozincă, se poate crea impresia că toţi participanţii acceptă acea
lozincă. Pentru reconstituirea lozincilor strigate de mulţime este bine să se
ia în seamă declaraţiile date imediat după revoluţie. O declaraţie dată în 2004
nu are aceeaşi relevanţă, căci nu poţi să ştii dacă martorul, de bună credinţă
fiind, nu combină ceea ce a văzut cu ceea ce a auzit de la radio, TV prieteni
despre revoluţie.
Socotind
şi după faptul că o parte din mulţimea din Piaţa Operei era dispusă să-l
accepte pe Radu Bălan, fostul prim-secretar Timiş al PCR, cât şi după programul
politic al FDR (manifestul „A căzut tirania!”) care nu era chiar aşa de
anticomunist cum le place azi unora din
liderii FDRişti să afirme (se cerea un dialog cu guvernul – comunist – al României),
eu aş zice că revoluţia a avut un
caracter mai ales anticeauşist (subl.mea – VS). Asta nu exclude faptul că
printre revoluţionari au existat persoane cu convingeri anticomuniste, că s-ar
fi strigat în anumite momente şi locuri „Jos comunismul!” (cred eu, mai ales
spre sfârşitul revoluţiei). Dar cu un strigăt „Jos comunismul!” nu poţi spune
că revoluţia a avut un caracter exclusiv anticomunist, aşa cum nici lozinca „îl
vrem pe Bălan!” nu îndreptăţeşte la concluzia că fostul prim-secretar PCR de
Timiş Radu Bălan este întruchiparea idealurilor revoluţiei”.