marți, 23 mai 2017

Cugetări din "Pavilionul canceroșilor", al lui Soljeniţîn

Rutină şi inedit în relaţia bărbat - femeie

„Aşa cum o bicicletă, o roată, dacă sunt cumva pornite, rămân stabile doar în mișcare, iar odată cu încetarea ei cad, aşa şi jocul dintre o femeie şi un bărbat, odată început, nu poate exista decât în măsura în care evoluează. Dacă pe ziua de azi nimic nu s-a schimbat faţă de ziua de ieri, jocul dispare.”

Fericire

„Nu nivelul de trai îi face pe oameni fericiţi, ci relaţia inimilor şi felul în care ne privim viaţa. Şi una şi alta se află, întotdeauna, în puterea noastră şi asta înseamnă că omul e întotdeauna fericit dacă o doreşte, şi nimeni nu-l poate împiedica.”

„Bineînţeles că fericirea nu este undeva, ci cu cineva (…).” (subl. mea, VS)

Înţelept

„Cu-adevărat înţelept e doar acela care se mulţumeşte cu puţin.”

Lagăre şi deportare

„Omul moare din cauza unei tumori – cum să trăiască atunci o ţară năpădită de lagăre şi deportare?”

Speranţa într-o minune salvatoare

„Oricât am râde de miracole câtă vreme suntem puternici, sănătoşi şi fericiţi, dar când viaţa ia o asemenea întorsătură, când firul se subțiază într-atât încât numai o minune ne mai poate salva, vom crede în această unică, excepțională minune!”

joi, 18 mai 2017

Amintire şi vanitate

Stanciu Gabriela:
Vă multumesc pentru accept. Domnule profesor, am fost eleva dumneavoastră, mi-ați predat economie şi filozofie. Economia nu s-a lipit de mine,
Valeriu Stănescu:
Ok
Stanciu Gabriela:
De filozofie m-ați îndrăgostit şi vreau să vă mulțumesc.
Valeriu Stănescu:
Cu plăcere. Ce mai faci? Cu ce te ocupi?
Stanciu Gabriela:
Mă ocup de copii care se află în familii substitutive, lucrez la protecția copilului.
Valeriu Stănescu:
O profesie generoasă.
Stanciu Gabriela:
Da. am început prin a lucra ca asistent social, iar acum mă formez ca psihoterapeut. Financiar nu e chiar generoasă, ca n-am fost bună la economie, dar îmi place.
Valeriu Stănescu:
Pe Costache Măndica (Steluța) o cunoști?
Stanciu Gabriela:
Da, am fost în clasă cu ea, ea e cea cu bluza roșie, eu cea cu o bretea. Lucrăm împreună.



Valeriu Stănescu:
Ce surpriză plăcută mi-ai făcut cu poza asta! Dă-mi amănunte! Mai ai poze şi cu mine?
Stanciu Gabriela:
Este o fotografie făcută la banchet, singura pe care o am cu dumneavoastră.
Valeriu Stănescu:
Ați fost colege la Liceul Teoretic?
Stanciu Gabriela:
Da, da. În clasă cu Steluța Costache, cu Laurențiu Barangă. Nedelcu mă chema.
Valeriu Stănescu:
Vreau şi eu copie după DVD. O fac în prezenţa ta, mă pricep, nu stric. Barangă a devenit prof. de filozofie. (...)
Stanciu Gabriela:
Da, ştiu că din liceu era preocupat de filozofie în mod special. Ne-am mai întâlnit cam de doua ori in ultimii 20 de ani (Laurențiu şi eu).
Valeriu Stănescu:
Ai filmarea de la banchet pe DVD?
Stanciu Gabriela:
Nu am, nici nu ştiu daca s-a făcut,  că eu la banchet m-am îndrăgostit de un băiat de la alta clasa şi am stat mai mult pe-afară. O să mă interesez pe la foștii colegi, dar nu cred că a filmat cineva. V-am văzut ieri în zona pieței şi am avut un impuls puternic să vin după dumneavoastră, dar n-am îndrăznit. M-a marcat frumos o întâmplare din liceu, cu dumneavoastră.
Valeriu Stănescu:
Trimite-mi, te rog, poza în formatul original pe adresa: [email] şi informații (clasa, perioada studiilor, cum se numeau fetele din poză). Sunt amator de suveniruri. Dacă mai ai amintiri, dă-mi şi mie, te rog.
Stanciu Gabriela:
O sa fac asta.
Valeriu Stănescu:
Mulțumesc.
Stanciu Gabriela:
Dacă vreți, vă dăruiesc şi fotografia mea originală, îmi pot face eu o copie.
Valeriu Stănescu:
Nu. Doar o scanez profesional şi, ca mulţumire, o multiplic (cadou). Sunt profesionist.
Stanciu Gabriela:
Ok. Ce frumos!
Valeriu Stănescu:
Ce întâmplare vreai să mi-o amintești? E de bine sau de rău? Că nu sunt perfect, am făcut şi eu multe greșeli.
Stanciu Gabriela:
Cu mine n-ați făcut. Mi-ați dat un 10 pe care nu-l așteptam, nici pe departe, şi m-ați făcut sa mă simt extraordinară.
Valeriu Stănescu:
Nu-l așteptai, dar dacă ţi l-am dat, sigur l-ai meritat. Nu m-am jucat cu notele.
Stanciu Gabriela:
La o lucrare despre "mitul izgonirii omului din Eden".
Valeriu Stănescu:
Înseamnă că ai observat că oamenii primordiali nu aveau liberul arbitru. Nu deosebeau între bine şi rău.
Stanciu Gabriela:
Lipsisem când ați predat lecția, nu știam că o să avem lucrare.
Stanciu Gabriela:
Şi am scris ce m-a tăiat capul. Da, am scris despre liberul arbitru, despre inițiativa femeii, cred că am fost chiar uşor feministă. Planul meu era să scriu doar ca să nu mă vedeți că nu scriu şi până se strâng lucrările să fac cumva să n-o dau.
Valeriu Stănescu:
Ha, ha! Căsătorită? Copii?
Stanciu Gabriela:
Stați să vă spun tot!
Valeriu Stănescu:
Bine!
Stanciu Gabriela:
Aşa mă luase valul la lucrarea aia, că n-am mai văzut ce se întâmpla în jurul meu. Când mă uit, dumneavoastră erați lângă mine, cu toate lucrările strânse teanc, așteptați în liniște să termin şi toți se uitau. Atunci mi-am dat seama că n-am încotro. Şi mi-am propus să chiulesc, iar la următoarea oră, când urma să le aduceți corectate, n-ați adus lucrările. În următoarea oră am chiulit degeaba.
Valeriu Stănescu:
Amuzant!
Stanciu Gabriela:
Dar într-o pauză m-ați văzut pe holul liceului, m-ați oprit, m-ați întrebat dacă eu sunt "Nedelcu", am confirmat şi mi-ați strâns mâna si m-ați felicitat. Am crezut că mă confundați.
Valeriu Stănescu:
O, ce frumos!
Stanciu Gabriela:
A fost o surpriză foarte mare că ați apreciat ce am scris eu acolo, nu-mi venea sa cred! În următoarea oră ați adus lucrările şi m-am ales cu singurul 10 din clasa.
Valeriu Stănescu:
Bravo!
Stanciu Gabriela:
A fost o încurajare extraordinară. Şi ca urmare mi-ați rămas în suflet şi îmi sunteți foarte drag.
Valeriu Stănescu:
Mă bucur, Gabriela, că ai o amintire plăcută cu mine. Mi-a făcut multă plăcere să citesc ce ai scris.
Stanciu Gabriela:
Şi eu mă bucur mult c-am putut sa va spun asta.
Valeriu Stănescu:
Ținem legătura!
Stanciu Gabriela:
Cu drag.
Valeriu Stănescu:
Să-mi spui când ne putem întâlni ca să-mi împrumuți poza. Poate mai găsești. Le restitui, pe cuvânt de onoare. Poate există şi DVD cu filmarea. Doar copiez, în prezenţa proprietarului.
Stanciu Gabriela:
În cursul săptămânii viitoare. Vorbim şi vedem. Poate ieșim la o cafea, dacă doriți. Fac cinste.
Valeriu Stănescu:
Eşti simpatică! Bine.
Stanciu Gabriela:
Multumesc!
Valeriu Stănescu:
Dai tu un semn.
Stanciu Gabriela:
Ok. Mă bucur că am vorbit. Vă doresc o zi frumoasa!
Valeriu Stănescu:
Îmi dai voie să postez ceea ce mi-ai scris? E o dovadă de vanitate din partea mea, dar... "sunt om şi nimic din ce este omenesc nu mi-e străin", inclusiv vanitatea, fudulia, orgoliul.
Stanciu Gabriela:
Da, cu mare drag!
Valeriu Stănescu:
Numai dacă vrei. Dacă vrei să omit ceva, spune-mi şi omit.
Stanciu Gabriela:
E în regulă.
Valeriu Stănescu:
Mulțumesc! Pun și poza.
Stanciu Gabriela:
Şi eu vă mulțumesc.
Valeriu Stănescu:
La revedere!
Stanciu Gabriela:

la revedere!

miercuri, 3 mai 2017

Radu Beligan - Bucuriile mărunte ale vieţii

Majoritatea zdrobitoare a oamenilor nu are parte de marile recompense: Premiul Nobel, Premiul Oscar, medalia olimpică de aur şi aşa mai departe.

Dar micile plăceri ale vieţii sunt la îndemâna tuturor: o bătaie prietenească pe umăr, un sărut pe obraz, prinderea unui crap de două kilograme, o Lună plină, un loc liber ca să-ţi parchezi maşina, un foc care arde în vatră, o masă bună, un apus de Soare magnific. 

Nu vă încăpăţânaţi să cuceriţi marile premii, mulţumiţi-vă cu bucuriile mărunte, ele există pentru fiecare din noi, din plin.


Cancerul ca situaţie limită

Link